I’m the BDAY girl

PHOTOS by: ALEXANDRU DON

DSC06549 copy

THIS STORY IS SIMPLE.

Treaba cu zilele de naștere este că se sărbătoresc 3 zile și 3 nopți. Sau cel puțin, Diana T. de la GLAMOUR, mi-a (re)amintit acest detaliu marți alături de un La mulți ani, în avans. Am sărbătorit din plin aniversarea celor 24 de ani proaspăt împliniți, pe 21 Aprilie, iar ziua următoare, ei bine, the next day a fost o zi complet liberă pentru mine. O zi în care m-am relaxat și mi-am setat planurile pentru următoarea perioadă, iar în ziua 3, mă petrec cu fetele mele. Și abia aștept!

Am meditat înainte să încep postarea, tocmai pentru că mi-am dat seama că această săptămână am început-o dinamic, iar zilele trecute m-am concentrat doar pe mine, chiar dacă am promis că mă voi ține de treabă în fiecare zi a săptămânii. Mă țin de treabă, revin pe blog și scriu cu drag, cu pasiune, însă nu pot să mă forțez, oricât mi-aș dori. Oricât mi-aș impune și oricât de tare m-ar stresa cineva să o fac (asta, dacă s-ar ajunge în punctul în care cineva chiar m-ar bate la cap să postez ca o nebună, fără nicio treabă). Îmi place să îmi acord timpul necesar unei postări, să îmi migălesc pozele înainte să le urc în online și… în ultima vreme, să stau să povestesc. Iar pentru toate acestea, la mine nu există să le fac pe loc. În primul rând pentru că e imposibil, nu ai timp necesar să faci asta, poate dacă m-aș trezi la 6 dimineața, la 9 să fiu la shooting, gata aranjată, îmbrăcată și tot tacâmul, la 12 să fie gata cu pozele, iar până la 18 să fie gata textul și pozele, excluzând desigur faptul că ești un om normal care își face micul dejun dimineața și care mai mănâncă pe parcursul zilei. Nu imposibil, ci pe grabă. Iar task-urile pe care eu le fac în grabă, se simt că au o lipsă, motiv pentru care aleg să fac lucrurile până la capăt, să mă dedic mai mult decât 100% și să nu fac nimic pe grabă. Iar acest lucru l-am învățat de-a lungul timpului, doar am 24 acum. L-am învățat crescând aici pe blog, cât și în viața mea dinafara blogului.

Așa că nu mă scuz, ci pur și simplu îți spun că sunt extrem de fericită că pot să mă rup de blog și să am timp pentru mine. Să fac lucrurile care îmi plac în offline, să mă întâlnesc cu oamenii pe care îi iubesc și să stau la povești cu ei fără să privesc ceasul, să investesc în mine ca persoană. Să îmi permit să nu expun tot ceea ce fac pe blog sau mai bine spus, să nu fac tot ceea ce fac zi de zi pentru blog. Fac asta pentru că în ultima vreme am luat o pauza din a posta frecvent pe blog, am lăsat la o parte postările pe care le făceam mecanic. Acum, sunt selectivă, sunt pretențioasă atunci când îmi selectez fotografiile, sunt atentă maxim când aleg împreună cu prietenul meu locațiile, iar la partea de procesare content nu vreau să povestesc ce se întâmplă. Muncesc de 5 ori mai mult decât o făceam înainte, însă de fapt nu pot să aproximez asta, pentru că de fiecare dată diferă timpul de lucru. Ceea ce nu se schimbă este plăcerea cu care o fac, căci am zâmbetul pe buze până la urechi când văd că ceea ce îmi doresc iese minunat.

VORBIND CU ANDREEA ESCA, MI-A DAT O LECȚIE:

Vorbind de timp… Atunci când zic timp, am tendința să exagerez zicând că timpul trece prea repede. În ultima perioadă, m-am gândit mai bine la ce anume gândesc despre timp. Acum o lună, într-o duminică dimineața luam micul dejun alături de Andreea Esca și echipa din redacția Alist Magazine. Totul superb, atmosferă destinsă, prieteni noi, am admirat-o toată dimineața pe Andreea (și da, chiar e o femeie demnă de toată admirația mea! O femeie exact cum mă așteptam să fie: simplă, frumoasă, vorbăreață, amuzantă, dar mai ales prietenoasă). 3 ore mai târziu, toată lumea, în special fetele de la București se adunau să plece. Țin minte că ieșeam din parcare, iar în următoarele 2 minute, eram alături de Andreea în mașină, conducând-o spre aeroport, înghesuindu-ne una pe cealaltă pe bancheta din spate, între trepiedele și stativele prietenului meu. I-am povestit cât de mult îmi place Bucureștiul și că aștept să revină cu inițiative la Cluj. Apoi, printre altele, am ajuns să vorbim despre timp. Îi spuneam Andreei că am impresia că timpul decurge prea repede, însă de fapt m-am obișnuit să fac multe lucruri deodată care necesită timp, iar eu nu îl simt cum zboară. Nu știu cum să îți spun, dar nu mă așteptam ca Andreea să îmi răspundă atât de frumos pe cât a făcut-o. Mi-a dat dreptate, că timpul nu trece prea repede, ci doar noi ne-am obișnuit să facem și mai multe lucruri, să asimilăm informație nouă în fiecare moment, iar pentru asta, e nevoie de timp, de răbdare, de dedicare, așa că timpul trece pe… nevăzute, dar se scurge la fel. Răspunsul ei, m-a liniștit, să știi. M-a adus cu picioarele pe pământ și m-a făcut să nu mă mai gândesc deloc la timp în următoarea perioadă.

Am învățat o lecție pe drum spre aeroport de la Andreea, că nu e nimic rău în a simți că pierzi timpul atâta timp cât o faci investind în tine însuți.

....and a NOTE TO MYSELF:

Am învățat multe până la 24 de ani și pot spune că simt că m-am maturizat, dar în același timp simt că mai am mult de lucru. Ajung să mă cunosc eu pe mine însămi în fiecare zi, ajung să îmi înving fricile, ceea ce nu e deloc ușor, iar ceea ce îmi place, ajung să întâlnesc oamenii care să îmi schimbe perspectivele sau să îmi întărească părerile.

Sunt recunoscătoare pentru tot ce am și pentru toți oamenii din viața mea. Vreau ca dedicarea mea aici, pe blog să conteze. Iar de acum încolo să continui să fiu la fel de dinamică, însă îmbunătățită. Vom vedea…

DSC06685

DSC06741 copy

DSC06683

ABOUT THIS SHOOTING:

And now, a little chat despre shootingul fotografiilor de azi. De luni plănuiam pozele acestea, se pare că a luat ceva timp până să le public. Cum ziceam, nu am simțit timpul zburând, iar de fapt pozele nu le-am făcut luni, ci… miercuri.

Luni doar mi-am lăsat de dimineață coșulețul de la #INDIEpegas la florărie, că să îl umple cu flori pentru shootingul care era plănuit pe la 18-19. Era o zi însorită, cer senin, 23 de grade… până pe la 16, când s-a înnorat brusc și mi-a ruinat planul. Atât de lejer. Într-o jumătate de oră mi-am și luat gândul de la postare nouă chiar înainte de ziua mea, lalala, ce aveam eu în minte atunci. Fără nicio panică, am amânat pe a doua zi. Surpriza de a doua zi a fost plină de nori și ploaie, vânt și frig. Am pus mâna pe telefon și m-am uitat in weather: miercuri e soare cu nori, iar la ora 17 soare.

Am așteptat până miercuri, am gândit mai bine locația, am pregătit ținuta și makeup-ul, am luat coșul cu flori și am reușit să ajung chiar și la salon pentru o manichiură fresh, iar la 17 vremea nu era încă stabilă. Ba nori, ba soare, plus un vânt care scutura toți copacii de floare. (RIMĂĂ!) Nu mai puteam aștepta… Mi se uscau florile, nu mai aveam când în altă zi să amân, așa că am pornit spre locație. Eu cu Alex în mașină, Indie îmi păzea florile pe bancheta din spate, fratele meu pe bicicletă o ducea la locație, căci eu în rochie aș fi ajuns țeapănă la cele 16 grade câte au fost.

La shooting a fost funny. Oarecum. Cerul era parțial noros, dar am avut noroc că bătea vântul și forța soarele să iasă cam la 5 minute. Nu știu cât noroc a fost cu vântul, căci pe mine m-a zăpăcit de voiam să fug de acolo, dar nah, se pare că am rezistat triumfător în cele din urmă. 5 minute de poze, 5 minute de dârdâială, presărate cu iz de furtună.

Dar ne-a ieșit!

OUTFIT DETAILS:

Runfast.ro Dress // Stradivarius Boots // Million Roses Flowers //

PS: Rochia e un must-have of this season, hurry up să o prinzi la reducere, aici ! Și nu uita să îți înveselești ziua, camera cu un buchet de flori. Eu am ales trandafiri și garoafe de data asta!

DSC06588

DSC06635

DSC06565 copy

DSC06645

DSC06735

DSC06620

DSC06568

DO IT WITH PASSION OR NOT AT ALL, with love, M

2 Responses
  • Cristina
    April 23, 2016

    La multi ani cu intarziere!

    • Madalina Merca
      April 27, 2016

      Multumesc mult! <3

What do you think?

Your email address will not be published. Required fields are marked *

WP-Backgrounds Lite by InoPlugs Web Design and Juwelier Schönmann 1010 Wien