📍 above chaos, Bari, Italy 🇮🇹 

De acolo de sus, a surprins Alex, intr-un mod poetic, amurgul. Nu ma pricep la poezii prea mult, dar intotdeauna am crezut ca nu imi sta nimic in cale si ca daca imi pun ceva in minte, pot sa o fac. Primul meu blog a fost despre poezie, cu multe rime si randuri fara pereche, cu amintiri, cu traieri in versuri. Asa simteam prin liceu si am ajuns sa imi exprim asta online, insa la acea vreme nu stiam de bloguri, habar n-aveam ce inseamna blogosfera, nu imi shareuiam poeziile zilei nicaieri. Eram timida? Nu. Pur si simplu scriam fara dorinta de a vedea si ceilalti. The Sassy Girl– tin minte ca mi-am denumit coltisorul online. Intram in fiecare zi si de cele mai multe ori imi continuiam ideile ce imi veneau la scoala atunci cand ma plictiseam la ore. Eram incredibil de energica sau posibil ca timpul sa se fi scurs mai incet ( let’s put it also this way). Aveam timp, mult timp in care faceam tot felul.

Daca nu era poezie, stateam in Photoshop si decupam, lipeam, editam. Tin minte o poza de care eram extrem de mandra. Mainile deschise- atat am pozat. Am facut fundalul (peretele ce l-am pozat o data cu mainile mele) un albastru inchis si i-am desenat cativa norisori. Ahhh, norișor- asa mi-am denumit blogul mai tarziu. Am cautat o cheie si aripi de ingeri, le-am decupat si le-am atasat in poza la care lucram. Nu stiu daca iti inchipui, dar imi imaginam o cheie cu aripi, ce zboara spre cer, prin nori, din mainile mele.

M-am indragostit incet de fotografie si activam ca o obsedata pe deviantart. EVERYDAY postam ceva. Il puneam pe fratele meu mai mic sa imi faca poze. Foloseam self-timer atunci cand el era ocupat. Dupa majorat, mi-am implinit unul din visuri si mi-am luat primul aparat profesionist, primul DSLR. Nu iti poti imagina ce fericire mare a fost! Un an mai tarziu, am terminat cu BAC-ul, am intrat la facultate, m-am mutat intr-un oras nou si cu pasi timizi, dar cu dorinta arzatoare am inceput o noua aventura. Am stiut din prima zi in care m-am mutat de acasa, ca vreau sa ma tin de facultate, sa imi iau examenele cu note mari si fara restante (si numai eu stiu ce depresie m-a lovit la prima restanta pana sa imi dau seama cum sta treaba cu studentia), ca vreau sa ajung sa imi fac noi prieteni, dar in special eram excited ca sunt intr-un oras mare unde pot sa imi pun in practica ideile. Sa fac poze si sa scriu. Am gandit-o matur la acea vreme: am analizat ceva bloguri inainte, am transformat poezia in randuri neterminabile, am cochetat cu engleza chiar mult la inceput si… aproape dupa mai bine de 5 ani, acel drum si acea idee ce ma bantuia pe la 19 ani, m-a adus aici:

Nu in acest loc, ci in aceasta instanta. Calatorind, scriind in continuare despre ce iubesc, explorand tot mai mult, iar partea cea mai frumoasa este ca am ajuns sa fac toate acestea cu persoana pe care o iubesc, cu Alex- cel alaturi de care impartasesc pasiuni, realizari si un caine pe care il iubim extrem de mult.

Si uite asa, am devenit sentimentalista- cum imi place mie sa zic ca sa ma amuz si sa ma bufneasca rasul. Fara sa imi dau seama, am inceput sa iti povestesc o particica din povestea mea pe care foarte putini o stiu. Si cand ma gandesc ca totul a inceput de la cuvantul poezie… Dar de fapt totul a inceput de cand eram si mai mica, cantam in clasa a doua in fata clasei in pauze cantece inventate de mine- insa aceasta este o poveste care ramane pe alta data. Sper sa ne mai intalnim si sa povestim sentimentalisme, hah.

Iar acum, in incheiere, vreau sa spun rapid ce aveam in gand atunci cand m-am asezat la tastatura: cum se simtea acest amurg de pe balconul apartamentului nostru de la etajul 6. Adevarul este ca noi vedeam noapte in fata, luminile magazinelor si de pe strada luminau drumul fiecaruia, iar agitatia te molipsea. Am iesit pe balcon sa luam o gura de aer, sa ne decidem ce facem in continuare. Alex a facut planul, dar inainte a vrut sa isi potoleasca curiozitatea de a vedea orasul noaptea cu drona. And this is what it looks like! Am doar doua fotografii si exact doua cuvinte care descriu peisajele: ABSOLUTELY AMAZING!

Ciao!

PS: Cred ca acum intelegi mai clar de ce mi-am insusit citatul anonim ‘DO IT WITH PASSION OR NOT AT ALL.’. Pentru ca ma defineste foarte bine. Si pentru ca dintotdeauna am crezut ca lucrurile pe care iubesti sa le faci, le faci din adancul sufletului tau, cu drag, dand ce ai mai bun. Cu pasiune- oricat de multa sau putina ar fi ea acolo. Conteaza fiecare bucatica. Te-am pupat!